marți, februarie 28, 2006

Atelier - Cronicile din Narnia

*textul care urmeaza a fost scris inainte de scrierea cronicii deja publicate pe blog, in timpul scrierii si dupa scrierea ei. un text dezordonat, caruia inca nu i s-a aplicat machiajul ultra-transfigurator pe care un exercitiu de editare adesea il presupune. un text cu reflectii debusate fara cenzura si elaborare, un text pentru cei pe care i-am dezamagit semnaland "festinul de trimiteri alegorice si simboluri" si lasandu-i cu un simplu semnal. un text care-si asuma desuetudinea, facand referire la un film care poate a intrat deja in memoria periferica a cititorilor.


p.s - un text care nici pe departe nu isi propune idealuri intrepretative exhaustiviste

deci:

_________________________________


Trimiterile alegorice discontinue şi temporare. Nu există o realitate paralelă la care totalitatea semnalizărilor alegorice să trimită într-un mod coerent şi unitar. Trimiterile alegorice sunt fulgurante, discontinue şi temporare. Despre justificarea unui asemenea descifrări şi despre pericolul hazaradării şi lecturii supralicitante.

In an oft-quoted letter to a fifth-grade class in Maryland, Lewis wrote, "You are mistaken when you think that everything in the books 'represents' something in this world. Things do that in The Pilgrim's Progress but . . . I did not say to myself, 'Let us represent Jesus as He really is in our world by a Lion in Narnia': I said, 'Let us suppose that there were a land like Narnia and that the Son of God, as he became a Man in our world, became a Lion there, and then imagine what would happen.'

Un joc, o gimnastică utilă a minţii creştinului.

Narnia, împărăţia, revelaţia: cui i se descoperă? cum i se descoperă? pe ce fond i se descoperă şi pe ce fond descoperă tărâmul? Ce forţe.

Ce poli. Ce lupte. Ce mize. Ce ajutoare. ce teme teologice transpar. Problema dualismului. Mereu iarnă, niciodată crăciun – trimitere în actualitate. Un iad alb şi îngheţat. Un fals stăpânitor. Un rege misterios, cu apariţie neaşteptată, salvatoare, fulgurant.

Narnia ca şi:

- tărâm mitic: la început un iad îngheţat, apoi un paradis terestru

- metaforă a Împărăţiei: spaţiu

Notiţe din timpul filmului:

Regizor: Andrew Adamson

- război / conflict:

o scenele iniţiale. Iarna permanentă. Vrăjbia Vrăjitoarei Albe (Jadis)

o Starea fundamentală de fapt, de fond

- castelul:

o spaţiu al misterului, al descoperirilor neaşteptate

o camere multe

o artifacte (mister, istorie, spaţiu încărcat semiologic

Wars dont last forever. We’ll be home soon

Funcţiile zăpezii:

- zăpada un semn al conflictului

- un iad al îngheţului

- mereu iarnă, niciodată crăciun

Descoperirea, revelaţia:

- cui?

- Cum?

- Şifonierul (poartă, tunel, cristos şi haina (hainele) neprihănirii înspre Narnia văzut ca metaforă a cerului (limitele metaforei)

- Reacţia celorlalţi (veţi fi batjocoriţi, ironizaţi, neînţeleşi)

Fiică şi fiu a Evei – arhetip

Satirizarea convenţiilor cotidiane:

- strânsul mâinii – scuturarea ei

Cristos şi Moş Crăciun . O împăcare

„Trăiască Aslan! Crăciun Fericit!”

- Moş Crăciun

De 100 de ani absent. De ce? Fiindcă Aslan fusese absent. Fără Aslan (Cristos) nu există Crăciun Adevărat, nici Moş Crăciun cu daruri, doar o perpetuă iarnă, un iad îngheţat.

Edmund:

- momit prin mâncare (rahat turcesc): pofta ochilor, fructul edenic,

- trădează – Iuda

- luptător

Traseu Edmund:

- poftitor, trădător, risipitor, luptător, încurajator

Traseu Peter. Peter

„şi nu uita să-ţi curăţi sabia”

şi fabrica de bărbaţi (acelaşi regim de urgenţă, patologic, nu e timp. E război, tatăl absent, cei care se uită la tine aşteaptă hotărâre, curaj, eroism autentic.

- lider din obligaţie: cel mai mare între fraţi, maturizarea în şi prin situaţii limită (lupii şi atacurile lor, călătoria, lupta finală. Maturizarea prin responsabilizare cuplată cu încurajare şi încredere (Moş Crăciun îi dă o sabie. Îl aşteaptă o luptă. Aslan îl ia deoparte şi îi prezintă lupta şi rolul lui. Încurajarea şi ajutorul lui Aslan. Încurajarea şi solidaritatea lui Edmund

- factorul călătorie, drum iniţiatic. Şovăirea iniţială şi dăruirea finală, răsplătită pe măsură.

- Lupta. Pregătirea pentru luptă. Ordine, comandant de trupe.

Aslan:

- cu o deosebită subtilitate se înţelege, dincolo de ţurţurii grei şi zăpada adâncă, că Aslan e stăpân şi întoarcerea sa e doar o problemă de timp. Aslan întârzie, nu „aslan nu va veni” Urme aproape invizibile că Aslan cunoaşte în detaliu metanaraţiunea Narniei

- aslan – leul lui iuda, aslan prezenţa mesianică, mult aşteptată, venită, plecată, aşteptată pentru o a doua venire

- aslan jertfa mântuitoare. Aslan în pădure (Ghetsimani), singur, tulburat, întristat. Aslan pe via Dolorosa. Aslan ras (dezbrăcat de haine), batjocorit, locit, dispreţuit. Aslan jertfindu-se. Aslan înviat – cui i se face descoperirea? Fetelor, în evanghelii, femeilor.

Cair Paravel şi Noul Ierusalim

Răsplata – Verset! vor şedea pe scaunele de domnie, vor împărăţi. O Nouă Narnia, înfloritoare. Regenerarea Narniei. Verset: Un cer nou şi un pământ nou.

Din datorie şi fidelitate faţă de C. S. Lewis, mintea grozavă dindărătul cărţii nemaipomenite care a făcut obiectul acestui film, îmi încep rememorarea critică cu menţiunea că, potrivit unei scrisori din 1959 adresată lui Lance Sieveking, un producător de la BBC cu care Lewis colaborase la crearea unei versiuni radio a cărţii „Nepotul magicianului”, Lewis era vehement împotriva ecranizării Cronicilor. Lewis scria: „Animalele antropomorfice, atunci când sunt scoase din naraţiune şi aduse în vizibilitatea efectivă, se transformă întotdeauna în bufonerie sau coşmar. ... „Desenele animate (păcat că Disney amestecă atâta vulgaritate cu genialitatea lui!) ar fi cu totul altceva.” Ce ironie, pentru Jack, să-şi vadă cartea „imagin-ată” tocmai de Disney, şi ce surpriză plăcută să observe caracterul ei salubru.

Cu toate acestea, acest text nu-şi propune să apere sau să desfiinţeze iconoclasmul / imagoclasmul lui Lewis, nici să tranşeze din punct de vedere etic şi estetic problema legitimităţii transpunerii în imagine cinematografică a unor scrieri, cu cunoştinţa dezacordului autorului lor.

În plus, Cronica aceasta, deci, porneşte de la realitatea oportună a unui film care a stârnit dialog şi, în general, opinii favorabile, mai ales printre evanghelicii cunoscători de Scripturi şi cu acea minimă cultură a lecturii.