Variaţiuni pe ceaţă

Titlu complet:

Variaţiuni pe ceaţă - variaţiuni ceţoase pe timp de ceaţă – variaţiuni de ceaţă pe o temă ceţoasă – variaţiuni pe o temă despre ceaţă

Ceaţa – ca o imensă foaie de calc mulată perfect pe atmosferă. Aerul are o mireasmă dulceag-fumurie. Lumina gălbuie pe care o dă stâlpul din dreptul geamului „ţine” cu taina ce creşte, semnificativ şi plăpând, în proporţii. Plăcuta obscuritate care se creează aduce un plus de tăcere uşor granulată.

*

Crengile copacilor înghit nesăţios din ceaţă, doară-doară le-or fi frunzele mai pline şi mai verzi la primăvară.

*

Aerul bea ceaţa ca pe un lapte.

Aerul bea ca un copil ceaţa lăptoasă.

Copilul bea cu timp laptele ca ceaţa.

Aerul bea ceaţa ca un copil.

*

Dar care e aerul şi care e ceaţa? Distincţie? Când ceaţa se coboară, aerul o primeşte cu o îmbrăţăşare ce ţine atâta timp cât ceaţa se hotărăşte să stea. Ceaţa şi aerul sunt îmbrăţişate. Se confundă. Se amestecă. Se topesc. Călătoresc frenetic prin particulele ce le compun. Se dăruie. Se au. Se iubesc. Se ţin strâns like on a wild roller coaster ride: ceaţa şi aerul, aerul şi ceaţa, ceaţaerul...

*

Ceaţa e ca o pudră incoloră. De unde ştiu? O văd. O văd cum se aşează lent pe geamul uşor înclinat. Dar cum o văd dacă e incoloră? La mijloc e o convenţie. Incolorul, in-culoarea, a făcut un compromis. A consimţit să renunţe la absolutul pe care îl conţine într-ânsa. S-a relativizat incolorul. A primit un uşor, sprinten picur de vizibil. Ca o pudră incoloră ce se depune cu timp, cu mult, cu foarte mult timp...

*

Firicelul de fum eliberat de coşul casei e invidios. Nu mai primeşte atenţie. Ceaţa îl topeşte în indistinct. Ceaţa îl confiscă şi îi pierde spectatorii. Poeţii nu mai pot închega versuri moi despre aerul intim al unei case, judecând după fumul noduros ridicându-se leneş şi gri. Ceaţa e pretutindeni impunându-se agresiv ca factor de inspiraţie.

*

Ceaţa – supliciul miopilor. Ceaţa – parte din definiţia misterului. Ceaţa – o formă de carnaţie a misterului.

*

După mai bine de două zile în care am îndurat prezenţa obstinată a ceţei, îmbrăţişarea pe care o pomeneam mai devreme a rezultat într-o ploaie cuminte.

*

Totul în jur e neverosimil de clar, precis, desluşit şi conturat. Miopul se poate amăgi că i-a dispărut afecţiunea.

*

Cineva a mototolit foaia de calc. Mireasma dulceag-fumurie a căpătat un accent amărui. Aerul a terminat de băut, cu timp, ca un copil, ceaţa lăptoasă.