Paşaport către un suflet

Fiindcă suntem la început de drum şi abia am dat mâna, cred că nu ar strica dacă, pe lângă acel incomplet şi nesatisfăcător (zodiac?? profil astrologic?? semnul anului??) profil inclus în şablonul acestui blog, aş începe post-urile cu câteva crâmpeie (auto)biografice.

...de aceea, iată un

Paşaport către un suflet

După un schimb de idei poţi avea impresia că ai pătruns în lumea celuilalt, când, de fapt, ai descoperit doar scânteia, care poate să se stingă în urmatoarea clipă sau, din contră, să aprindă padurea întreagă.

E dificil să separi experienţa universală, caracteristică oricărui om, de nota specifică a unei persoane aflate sub reflector la un moment dat - în doar câteva minute de dialog.

Dintr-un decupaj de conversaţie cu Natan am ales să renunţ la afirmaţii sub forma unor concluzii în favoarea unei reflecţii legate de impactul pe care dialogul cu el l-a avut asupra mea.

Capacitatea şi predispoziţia spre autoanaliză a fost punctul de pornire în scurtul itinerar psihologic. Punând-o la lucru, aceasta scoate la iveală calităţi cum ar fi: profunzimea, dedicarea, responsabilitatea. Iubirea pentru adevăr poate fi şi una dintre valorile preferate, care se manifestă în relaţii sub forma sincerităţii, autenticităţii. Profunzimea îşi are însă şi tributul ei, şi anume nevoia de ancorare în realitatea imediată şi cea de spontaneitate. Nu e de mirare, astfel, că unul din "paşapoartele" către sufletul lui Natan este ceva care să-l surprindă. Aceasta este cheia care declanşează dorinţa lui de a se apropia de cineva, după care, în lumina celor deja spuse, ar trebui să urmeze o injecţie de realitate, care să îl ţină departe de o lume care, deşi strâns legată de fiinţa lui, în relaţie cu ceilalţi nu pare a fi oportună.

Cei care se apropie de el sunt aceia care apreciază profunzimea lui şi înclinaţia spre a se lăsa tămăduit prin frumuseţe şi adevăr şi a le exprima şi altora. În acelaşi timp insă, prietenii mai apropiaţi vor rămâne aşa dacă îi vor intui momentele în care vrea să nu se ia prea în serios şi dacă vor vrea să i se alăture evadării temporare din căutarile motivate de "neobosita nemulţumire de sine".

Natan tânjeşte înspre excelenţă şi în timpul liber. Astfel, muzica nu înseamnă doar a auzi sau chiar a asculta o piesă preferată - de jazz sau muzică clasică -, ci, mai degrabă, a se lăsa pătruns de ea, predându-i-se temporar pentru a se lăsa îmbogţit.

Chiar şi relaţiile constituie un prilej de a descoperi profunzimea comunicării şi a prieteniei care dăinuie. Conştientizează şi uneori îi este teamă să nu fie dezamăgit de alţii, ceea ce-l face să fie mai precaut.

Stând de vorbă cu Natan am perceput tensiunea strădaniei continue de autodepăsire. Nu e de mirare că simt acum, la sfârşitul acestui drum, nevoia de a nu mă lua nici eu atât de în serios, căzând în capcana îndemnurilor sau a concluziilor. De aceea, binecuvântarea Eclesiastului ar fi mai nimerită, pentru a ne uşura tuturor sarcina: "Du-te dar, de mănâncă-ţi pâinea (sau hamburgerul cu miros portocaliu) cu bucurie, şi bea-ţi cu inimă bună vinul; căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ceea ce faci tu acum."

~multumesc Anca Axente, Paltinis, 2003